Despre carte: 2010 / Războiul de succesiune spaniolă (1701–1714) a început în 1701 după moartea regelui spaniol Carol al II-lea. Motivul principal a fost încercarea Sfântului Împărat Roman Leopold I de a proteja dreptul dinastiei sale asupra posesiunilor spaniole. Războiul a durat mai mult de un deceniu și a prezentat talentele unor comandanți celebri precum Ducele de Villars și Ducele de Berwick, Ducele de Marlborough și Prințul Eugen de Savoia. Războiul s-a încheiat cu semnarea acordurilor de la Utrecht (1713) și Rastatt (1714). Drept urmare, Filip al V-lea a rămas rege al Spaniei, dar a pierdut dreptul de a moșteni tronul Franței, ceea ce a rupt uniunea dinastică a coroanelor Franței și Spaniei. Austriecii au primit cele mai multe posesiuni spaniole în Italia și Țările de Jos. Ca urmare, hegemonia franceză asupra Europei continentale a luat sfârșit, iar ideea unui echilibru de putere, reflectată în Acordul de la Utrecht, a devenit parte a ordinii internaționale..